Cateodata ma intreb de ce am trecut prin toate astea.
Sunt unele momente din viata mea care nu se pot sterge,desi e tot ce imi doresc.Si adevarul doare. . .
Imi doresc sa nu fi cunoscut unele persoane,sa nu le fi privit vreodata sau sa le fi vorbit,pentru ca acum amprenta lor a ramas in sufletul meu,ce e adevarat..cam stearsa,dar e.
Sunt unele persoane pe care le privesc cu scarba.Da,scarba pentru ca mi-e sila de ele si de felul lor de a fi,pentru ca le-am suportat prea multe magarii si prea multe cuvinte grele,pentru orice om.Am trecut prin toate astea,la un moment dat am fost doborata de propriile mele forte , dar am stiut sa merg mai departe.Dar recunosc ca e greu,mai ales cand iubesti.
Ce e pana la urma iubirea? O fantasma ce trece prin noi,de multe ori care se instaleaza in toata fiinta noastra si ne macina gandurile in fel si fel de moduri. Iubesc.Recunosc ca iubesc,iubesc mult,foarte mult..Si ma doare cand vad ca sunt persoane care se baga pur si simplu pentru a strica fericirea mea,care abia asteapta sa ne certam si carora le creste inima cand eu sunt suparata. Ma doare ca lumea asta e atat de falsa,e de plastic.Dar inimile lor? Sentimentele lor?Si ele sunt false si de plastic? Oameni buni,nu va mai chinuiti sa ii faceti pe altii sa planga sau sa fie tristi,pentru ca o sa vina vremea cand o sa fiti voi in locul nostru si atunci n.o sa mai existe cale de scapare.
Am gasit refugiul in el: persoana care m-a luminat in cele mai negre momente,persoana fara de care nu as fi putut iesi din situatii groaznice. Dar se pare ca refugiul nu exista in totalitate,el este temporar.Si cand ti se scarbeste de toti si toate,nu mai ai chef nici de Dumnezeu.
-SUNTETI TOTI O APA SI-UN PAMANT TRASI LA INDIGO!-
In concluzie,ma simt foarte naspa[ca un cacat mai bine zis] nu am chef de nimic si.. noapte buna:-j.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu